1 martie, sărbătoarea Mărțișorului în România. În România luna martie începe în fiecare an cu un festival numit Mărţişor. Originea numelui lunii martie vine de la Marte care, pe langa faptul ca este zeul razboiului, este si zeul fertilitatii si al vegetatiei.
Luna martie simbolizează așadar victoria binelui împotriva răului, a sănătății împotriva bolii, a luminii împotriva nopții, a căldurii împotriva frigului.
De acest șnur este atârnat un pandantiv cu noroc care poate îmbrăca cele mai diverse forme simbolice (odinioară monede de aur sau argint, dar și fire de iarbă, muguri sau flori; astăzi flori, animale mici, inimioare etc.).
Mărțișorul, simbol al primăverii, este realizat din fire de bumbac alb și roșu, țesute într-un șnur care este legat în formă de opt.
Pe vremuri, firul alb roșu cu amuletă (un scut de aur sau argint, o cochilie) era legat de părinți de încheieturile copiilor, oferit de tineri fetelor (și invers, în Moldova).. Firele erau aproape întotdeauna roșii și albe, dar puteau fi și alb și negru sau aurii și argintii. De-a lungul timpului, scutul mic a fost înlocuit cu diverse obiecte, în aur sau argint, cu amulete cu cele mai variate semnificații, serioase, sentimentale sau amuzante.
Mărțișorul, devenit un farmec norocos, a fost purtat în mod tradițional cel puțin 9 zile și de multe ori toată luna martie, până când a înflorit primul pom fructifer sau a înflorit primul trandafir. Acesta a fost agățat de ramurile arborelui respectiv, gest însoțit de o vrajă pentru sănătate și frumusețe.
În nordul României, Moldova și Bucovina, tradiția spune că și bărbații primesc acest simbol al primăverii. Cine o primește trebuie să o poarte atașată de piept lângă inimă. Frumusețea acestui festival este bucuria care se simte pe toate străzile orașelor, care pentru ocazie, deja din primele zile ale lunii februarie, sunt pline de tarabe, unde se află o gamă variată de mărțișoare de diferite forme și culori. vânzare.
În satele din Transilvania, mărțișorul roșu și alb, din lână, era atârnat pe uși, pe ferestre, pe coarnele animalelor, pe țarcuri de oi, pe gălețile mânerelor, pentru a alunga spiritele rele și să invoce viața, forța ei regenerativă, prin roșu, culoarea vieții însăși.
La satele de munte, prima zi a lunii martie era cea in care fetele se spalau cu apa de zapada topita, sa fie frumoase si albe ca zapada.
În zilele noastre, orice obiect mic atârnat cu un fir roșu și alb poate fi un Mărțișor. Mai degrabă decât o simplă amuletă, oferim celor dragi o bijuterie. În jurul Mărțișorului s-a dezvoltat o întreagă industrie și străzile pietonale, precum trotuarele orașelor, la sfârșitul lunii februarie sunt pline de tarabe și mese unde vânzătorii se întrec în creativitate.
Aceasta este, de asemenea, o oportunitate pentru studenții de Arte Plastice de a strânge niște bani. Uneori în aceste locuri se găsesc adevărate comori.
Sunt multe legende care gravitează în jurul Mărțișorului și care încearcă să-i explice semnificația. Una dintre acestea povestește că, odată ce Soarele a coborât pe pământ, transformându-se într-un băiat tânăr pentru a participa la o „hora” (un dans tipic românesc) într-un sat, dar a fost răpit și întemnițat de „zmeu” rău (în România el este un personaj mitic).
Întemnițarea lui a provocat mari suferințe în natură. Se spune că râurile au încetat să curgă, păsările nu mai cântau, copiii nu mai râdeau. Nimeni nu a știut ce să facă până când un băiat tânăr a decis să înfrunte „zmeu” și să elibereze Soarele.
Călătoria lui a durat 3 sezoane (vara, toamna și iarna) și în final a reușit să găsească castelul „zmeului” și să-l provoace. După câteva zile, tânărul l-a învins pe „zmeu” și cu ultimele eforturi a reușit să elibereze Soarele. Slab și rănit, după această încercare, tânărul a murit și sângele a început să curgă pe zăpada albă. De aici legătura și simbolul firului alb și roșu împletit.
Soarele a răsărit apoi pe cer și a anunțat sosirea primăverii, umplând inimile oamenilor de bucurie.
Mărțișorul este considerat o amuletă norocoasă. Deși valoarea sa este simbolică, Mărțișorul care se face cadou devine adesea un cadou scump (de exemplu o bijuterie), dar trebuie să fie întotdeauna însoțit de firul roșu și alb țesut. Roșul înseamnă dragoste și sacrificiu, în timp ce albul simbolizează puritatea. După cucerirea romană, culoarea roșu a reprezentat război, în timp ce albul a reprezentat pacea.
Există multe legende românești care încearcă să explice motivul acestei sărbători, dintre care una spune că într-o zi Soarele a coborât pe Pământ sub forma unei fete frumoase, dar o fiară a luat-o și a închis-o în castelul său. De atunci în oraș nu a mai fost soare și oamenii erau plini de durere. Atunci un tânăr curajos a decis să încerce să cerceteze castelul și să o elibereze pe frumoasa fată. După ce a găsit-o, băiatul a învins fiara și frumoasa fată a fost eliberată și soarele a revenit să strălucească pe cer. Din nefericire, însă, băiatul a fost grav rănit și, întins pe pământ, sângele i s-a scurs pe zăpadă, colorându-l în roșu. În locul în care curgea sângele au ieșit ghiocei. Apoi, în semn de mulțumire, oamenii au făcut „mărțișorul” cu două fire, unul roșu reprezentând sângele băiatului și unul alb reprezentând ghioceii crescuți primăvara.
Pe 1 martie fetele dau acest Mărţişor băieţilor, iar băieţii, în semn de mulţumire, le dau fetelor Mărţişorul însoţit de un buchet de flori sau ciocolată simplă pe 8 martie. Ideea se poate schimba și ea, de multe ori Mărțișorul care se dă fetelor poate deveni și un cadou scump, în argint sau auriu sau cu perle, dar în orice caz trebuie însoțit întotdeauna de firul alb și roșu împletit.
Firul țesut al mărțișorului, numit și „împletitura zilelor, săptămânilor și lunilor anului” simbolizează așadar coeziunea inseparabilă a contrariilor, schimbul de forțe – vitalitate și purificare – care generează ciclurile eterne ale naturii.
Mărțișorul este așadar o sărbătoare care aduce în cele din urmă speranță, bucurie și seninătate în inimile oamenilor odată cu sosirea primăverii.