Dacă vreți o boltă frumoasă, puteți alege o iasomie care să vă înfrumusețeze grădina. Sunt unele dintre cele mai elegante flori din grădină. Pe lângă cultivarea ușoară, emană un miros care nu poate fi ratat. Cea mai cunoscută este iasomia de madagascar.
Caracteristicile iasomiei
Iasomia este un cățărător veșnic verde, ideal pentru acoperirea trunchiurilor uscate de copaci sau a pergolelor nu foarte înalte. Este unul dintre cei mai buni candidați pentru a fi plantat în cutii de fereastră alături de alte plante, deoarece nu depășește 4 metri înălțime și dacă trebuie să o mențineți și mai jos, o puteți face cu ușurință tăind-o oriunde doriți.
Aceasta este o plantă care nu te va dezamăgi, iar florile sale frumoase și delicate au semnificații de care te vei bucura. Toate sunt pozitive.
Când și cum să udați iasomia
Solul ideal pentru cultivare si, prin urmare, pentru cresterea corecta a iasomiei, trebuie sa fie intotdeauna usor umed, indiferent de anotimpul in care va aflati. În timpul iernii, însă, este esențial să reduceți cantitatea de apă la minimum. În orice caz, cantitatea de administrat trebuie întotdeauna controlată corect deoarece este întotdeauna necesar să se evite formarea apei stagnante. Udarea depinde de anotimp: vara cel mai bun moment este seara. Iarna, pe de altă parte, dimineața pentru a preveni distrugerea plantei de îngheț.
- Lunile calde: 3 udari pe saptamana. 0,5-1 litru pe udare pentru ghivece și răsaduri (mai puțin de 1 metru înălțime). 2-4 litri per irigare la plantele adulte.
- Lunile reci: toamna, 2 udari pe saptamana (aceeasi doza anterioara). Iarna, 1 udare pe săptămână în perioadele secetoase.
Cum să crești iasomie
Iasomia este o planta cu adevarat simplu de crescut si a carei crestere este foarte rapida. Având în vedere că este un cățărător, este întotdeauna necesar să se prevadă prezența unui suport unde planta se poate dezvolta. Solul ideal pentru iasomie trebuie să fie absolut bine drenat și format din nisip, pământ și turbă. Spațiul dintre o plantă și alta trebuie să fie adecvat, deoarece fiecare iasomie are nevoie de mult spațiu pentru dezvoltarea corectă a rădăcinilor sale. Iasomia nu necesită îngrijire specială. Trebuie repotată o dată pe an dacă este crescută în ghivece. În septembrie cele care înfloresc primăvara, în aprilie cele care înfloresc iarna. După replantare, iasomia trebuie tăiată, eliminând ramurile și frunzele uscate deoarece creșterea plantei este foarte dezordonată. Înmulțirea plantei are loc prin butași.
Fertilizarea ideală pentru iasomie
Fertilizarea iasomiei este o operațiune foarte importantă pentru a garanta creșterea corectă a plantei. Iasomia trebuie fertilizată în medie la fiecare 15 zile, folosind un îngrășământ lichid care, diluat cu apă, trebuie administrat plantei în timpul operațiunilor de udare. Azotul, fosforul și potasiul sunt elementele care nu trebuie să lipsească din iasomie. Fierul, zincul și cuprul sunt de asemenea importante. Există o anumită perioadă a anului în care este necesară fertilizarea iasomiei. Ar trebui să fie fertilizat exclusiv în sezonul de primăvară și vară. Toamna și iarna, în schimb, fertilizarea nu este absolut necesară.
Iasomie: posibile boli și remedii ale iasomiei
Iasomia este o plantă care trebuie să fie plantată și să crească în anumite tipuri de condiții. Zonele cu ierni deosebit de grele și în orice caz unde temperaturile coboară adesea sub 10 grade sunt absolut de evitat. Expunerea ideală pentru iasomie este într-un loc foarte luminos, dar care nu este supus la lumina directă a soarelui (destul de temut). Locul ideal trebuie sa fie intotdeauna bine ventilat dar o atentie maxima trebuie acordata intotdeauna curentilor reci, absolut neapreciati de iasomie. Prea multă apă (sau, dimpotrivă, prea puțină) duce la diferite boli și insecte, precum „coceniala”, afidele sau „mucegaiul cenușiu”. Pesticidele sunt remedii indispensabile pentru combaterea insectelor, alese evident pe baza insectei de eradicat.
Planta de iasomie
S-a născut inițial în India, dar apoi a fost transplantat și în Europa, apreciat pentru parfumul dulce emanat de florile înstelate albe și galbene.
Există cel puțin 200 de specii diferite de iasomie, deși cele mai comune sunt Jasminus officinale (capabil să reziste la temperaturi sub zero), Jasminus grandiflorum (foarte delicat) și Jasminus humble.
Iasomie: cum să o crești în grădină
Aceasta este una dintre plantele cataratoare care reprezinta solutia optima pentru personalizarea grilajelor sau a peretilor de limita. Săpați o groapă care este suficient de adâncă și de largă (cel puțin de două ori mai mare decât oala).
Aici vei planta rădăcinile sau un arbust deja încolțit, îmbogățind solul cu compost organic și, de asemenea, adăugând apă pentru a promova creșterea inițială.
Pune întotdeauna gunoi de grajd matur pe fundul găurii.
Din nou, amintiți-vă că solul trebuie să fie constant umed, așa că udați-l des în timpul sezonului uscat. În mod normal, planta crește și numai prin ploile sezoniere. Alegeți o zonă în întuneric, dar dacă locuiți în nordul României, o puteți lăsa și într-un colț însorit.
Iasomie înmulțire
Începerea îngrijirii iasomiei presupune cumpărarea unei plante sau obținerea unei plante identice de la una existentă.
Când mergem în casa unei rude sau a unui prieten și ei își au iasomia, le putem cere permisiunea de a o înmulți prin butași.
Este o modalitate foarte convenabilă și fără costuri de a crește o iasomie de la zero. În cazul în care nimeni nu are această plantă, cumpărarea unei plante de iasomie (de obicei vin în ghivece) nu este foarte costisitoare și se adaptează bine la transplantare.
Pentru a înmulți iasomia prin butași, vom selecta o tulpină care are frunze adulte (și, de asemenea, câteva flori). Tulpina trebuie să aibă o grosime mai mică de 5 cm și să nu fie excesiv de lemnoasă.
Cojim primele frunze, lasand tulpina goala in primii 10 cm) si o punem in apa. Ceea ce căutăm este ca din tulpina menționată să iasă rădăcini albe, care sunt cele care vor fi apoi îngropate în substrat.
Când vedem că apar primele rădăcini, va fi timpul să transplantăm într-un ghiveci. Substratul recomandat este fibra de cocos sau perlit, deoarece au un drenaj excelent al apei si retin foarte bine umiditatea.
Vom asigura o temperatură bună în prima îngrijire inițială a iasomiei, așa că cea mai bună variantă este în interior dacă temperaturile scad mult noaptea.
Proprietăți iasomie
Are numeroase proprietăți care o fac să fie un remediu natural folosit în multe domenii, de la cosmetică la fitoterapie, dar și homeopatie.
Uleiul esential de iasomie este foarte apreciat pentru parfumul sau, atat de mult incat multe creme, lotiuni si parfumuri il folosesc printre ingredientele de baza.
În domeniul plantelor medicinale sunt cunoscute proprietățile sale antireumatice și antispastice. Este util pentru a ține la distanță durerile menstruale, ameliorează tusea, dar este și un bun remediu pentru iritabilitate și depresie.
Sărurile de baie cu iasomie reușesc, de asemenea, să insufle seninătatea și liniștea potrivite. În homeopatie, însă, tinctura mamă din rădăcinile florii de iasomie este folosită împotriva migrenelor, insomniei, răcelilor și pierderii memoriei.
Tipuri de iasomie
Am comentat la începutul articolului de îngrijire a iasomiei numărul mare de soiuri existente (peste 200). Cu toate acestea, există unele care sunt mai cunoscute decât altele. Să vedem câteva dintre cele mai importante specii.
Iasomie albă sau chinezească ( Jasminum polyanthum )
Deși este cunoscută în mod normal după culoarea florilor sale, poate fi și roz. O varietate tot de tip stufoasa si cataratoare, si este unul dintre cele mai plantate soiuri de Jasminum in gradina sau in ghivece si cel mai achizitionat in pepiniere sau centre de gradina. A nu se confunda cu Jasminum officinale
O floare mica, aproape intotdeauna alba, mica la aspect, foarte aromata si totodata cu frunze mici si dese.
Iasomie de Madagascar (Stephanotis floribunda)
Atât morfologia, cât și aspectul florilor acestui soi sunt total diferite de conceptul obișnuit pe care îl avem despre iasomie. Are frunze mult mai mari si carnoase, si de un verde intens. Florile sunt și ele albe și foarte aromate, dar puțin mai mari decât soiul tradițional, cu formă de clopot. Înflorirea are loc primăvara și cu o plantă bine îngrijită poate păstra o parte până la începutul toamnei, deși acest lucru va fi determinat de temperaturi.
Iasomie galbena (Jasminum nudiflorum)
Acest soi este originar din Tibet, iar principala diferență față de alte specii (există mai mult de 200 în genul Jasminum) este înflorirea sa galbenă spectaculoasă. Produce flori mici galbene și cultivarea sa este foarte comună în China. Crește în medii însorite și are o particularitate care îi condiționează pe mulți și anume că florile sale nu degajă nicio aromă.
Iasomie adevărată (Jasminum grandiflorum)
Acest soi este, de asemenea, cultivat pe scară largă în multe părți ale lumii și este achiziționat în mod obișnuit în multe centre de grădină. Un alt nume binecunoscut este iasomia spaniolă, iar cultivarea sa este adaptată mai multor zone calde, precum coasta mediteraneană. Are avantajul că, în aceste zone cu climă caldă, acționează ca o cultură perenă și nu își pierde frunzele. De obicei rezistă foarte bine la secetă, iar florile sale emană un miros portent și plăcut.
Iasomie din Azore (Jasminum azoricum)
Această specie are un obicei de creștere asemănător viței de vie și poate fi cultivată perfect ca plantă cățărătoare. Frunzele sale au o culoare verde foarte vie și sunt puțin mai cărnoase decât soiurile tradiționale. Înflorirea are aceeași morfologie și este albă, eliberând un parfum magnific în nopțile de primăvară și vară. Deoarece Jasminum azoricum este folosit în medii mai calde, de coastă, nu poate rezista la temperaturi reci sau înghețate și își poate pierde frunzele.
Iasomie stea (Trachelospermum jasminoides)
Mulți oameni o cunosc și ca iasomie falsă, iar originea sa este asiatică. Japonia și China au o mare experiență în creșterea acestuia și este destul de bine adaptată la clima ambelor țări. Acest soi este destul de lemnos, cu o morfologie a frunzelor mai cărnoase și mai mari, deși aspectul florii albe este destul de asemănător, dar cu o geometrie ceva mai în formă de stea (de unde și denumirea specială).