Mimosa pudica – tot ce trebuie sa stii despre aceasta fascinanta planta tropicala

Generalitati mimosa pudica

Arbust mic veșnic verde, de obicei agățat sau erect, originar din America de Sud. Are tulpini subțiri brun-roșcatice, abia ramificate, care poartă frunze lungi pinate, formate din foliole mici, turtite, oval-eliptice; Particularitatea mimosei pudica este că în timpul nopții, sau în caz de contact, frunzișul se pliază pe el însuși, din această caracteristică derivă numele latin și denumirile comune în diferitele limbi ale lumii. Frunzele sunt delicate la aspect, amintesc de ferigi, de culoare verde deschis, ușor pruinoase; pe tulpini sunt niște spini și peri mici și subțiri. Toate părțile plantei sunt toxice dacă sunt ingerate.

La sfârșitul primăverii produce flori mici rotunjite, asemănătoare unor mici pompoane, de culoare roz liliac; florile sunt urmate de păstăi mici rotunjite, adunate în ciorchini, de culoare maro deschis.

Aceste plante sunt răspândite în cea mai mare parte a globului, în zonele cu climat tropical pot deveni buruieni.

Descriere mimosa pudica

Mimoza pudica este o plantă semi-lemnoasă care aparține familiei Fabaceae. Este originară din America Centrală și de Sud, dar a fost introdusă în multe alte regiuni unde este considerată și o specie invazivă, de exemplu în Tanzania, Asia de Sud-Est și insulele Pacificului. 

Este in general o planta perena, nu rezistenta la inghet, erecta, foarte ramificata si cu ramuri spinoase. Este, în emisfera nordică, cultivată anual în ghiveci, unde cu greu depășește 50 cm înălțime. În natură, însă, poate ajunge chiar și la un metru și jumătate.

Tulpinile sunt erecte la plantele tinere, dar apoi devin cățărători odată cu vârsta. Cu toate acestea, poate crește și pe pământ, devenind târâtoare. Frunzele sunt compuse, bipenate, cu 10 până la 26 de foliole pe fiecare parte. Florile sunt axilare și apar la mijlocul verii. Inflorescențele sunt formate din 1 până la 4 globuri de culoare de la roz până la violet de la 1 până la 1,5 cm diametru, purtate pe un peduncul de 12 până la 25 mm lungime. Fiecare este compusă din numeroase flori formate dintr-un caliciu minuscul și corole în formă de clopot și 4 stamine roz și antere albe.

Fructul este o păstaie mică, plată, formată din 3 sau 4 segmente de 1 până la 1,5 cm lungime și cu marginea înzestrată cu peri lungi și rari. Fiecare secțiune conține o singură sămânță netedă, ovală sau rotundă, maro.

Polenizarea are loc cu ajutorul vântului sau al insectelor. Coaja semințelor este foarte tare și, prin urmare, este necesar să o zgârieți ușor pentru a promova geminarea.

Expunere

Se plantează într-un loc însorit sau semiumbrit; nu se tem de inghet, daca este usor si de scurta durata, in locurile cu ierni grele se cultiva in ghivece, pentru a putea fi depozitat departe de frig in lunile reci; în schimb se cultivă adesea ca anual, având în vedere rapiditatea cu care se dezvoltă și faptul că odată cu trecerea anilor tinde să slăbească. Afișajul, atât în ​​interior, cât și în exterior, trebuie să fie întotdeauna luminos. Cu toate acestea, lumina directă trebuie evitată deoarece ar putea deteriora frunzele provocând arsuri grave. Ideal este să-l expui la lumină indirectă puternică, poate filtrată de o perdea luminoasă, cel puțin 6 ore pe zi.

Dacă lumina este prea slabă, se poate întâmpla ca frunzele să se închidă, așa cum se întâmplă în timpul nopții.

Udare

Din martie până în octombrie udați regulat, păstrând solul ușor umed, dar evitând excesele; in lunile reci reducem udarea; dacă plantele sunt cultivate în aer liber putem evita alimentarea cu apă. În perioada vegetativă se asigură îngrășământ pentru plante cu flori, la fiecare 15-20 de zile, amestecat cu apa de irigat. Mimoza pudica are nevoie de irigații frecvente. Este important să interveniți de fiecare dată când solul este uscat în profunzime. Pentru a vă asigura că o metodă bună este să introduceți un deget în substrat și să evaluați dacă acesta este într-adevăr complet uscat, mai ales în zona sub 2,5 cm. Irigam abundent, dar fara a lasa apa stagnanta deoarece ar putea deteriora sistemul radicular.

Iarna trebuie reduse irigațiile și este necesar să se administreze puțină apă doar pentru a preveni uscarea totală a solului.

Este foarte important să irigați întotdeauna cu apă caldă. De fapt, apa prea rece ar putea provoca îngălbenirea frunzelor și, în consecință, pierderea frumuseții plantei.

De o importanță vitală pentru sănătatea și estetica mimozei este menținerea mereu, mai ales atunci când planta locuiește într-un apartament, o umiditate ambientală foarte ridicată. Acest lucru se poate realiza prin aburirea frecventă a frunzelor, folosind umidificatoare pentru a fi aplicate pe calorifere (sau electrice) și, de asemenea, lăsând o farfurie plină cu marmură sau argilă expandată și umplută cu apă sub plantă. Important este ca lichidul să nu fie în contact cu rădăcinile.

Un mediu grozav poate fi creat și prin combinarea multor plante diferite. Acest lucru ajută la creșterea umidității din cameră.

Sol

Mimoza pudica nu are nevoi speciale din punct de vedere al solului. Prefera insa un substrat usor, dar bogat si in orice caz bine drenat. Este foarte important să creați un strat gros de drenaj din pietriș sau argilă expandată la fundul vasului. Materialul inert de acest tip se mai poate amesteca, in cantitati moderate, cu substratul astfel incat sa fie bine ventilat. În acest fel, se vor evita stagnarea și pericolul de sufocare radicală.

Această ierboasă, dacă este cultivată în condiții potrivite, este adesea foarte viguroasă și, chiar și din sămânță, ocupă rapid tot spațiul care îi este destinat. Prin urmare, este posibil ca replantarea să fie necesară chiar și de două până la trei ori pe parcursul anului.

Procedăm fără întârziere când vedem că recipientul nu mai poate conține planta sau observăm rădăcinile răsărind din orificiile de scurgere sau de pe suprafața substratului. Cu toate acestea, containerele cu un diametru mai mare de 12 centimetri sunt rareori folosite.

Plantele sensibile preferă solurile moi și afanate, nu prea fertile, bine drenate; în general au tendința de a se adapta chiar și în soluri sărace sau pietroase. Un amestec format din două părți de turbă, două părți de pământ universal și o parte de nisip este, în general, utilizat pentru a crește drenajul.

Inmultire mimosa pudica

Înmulțirea mimosei are loc prin sămânță, primăvara; plantele tinere trebuie manevrate cu prudență, deoarece rădăcinile sunt destul de delicate; se dezvoltă destul de repede și înfloresc din primul an. Vara este posibil să se practice butași semi-lemnos.

Paraziți și boli la mimosa pudica

Au probleme cu putregaiul rădăcinilor; iernile deosebit de severe pot provoca îngălbenirea frunzelor și chiar moartea întregii plante. Mimoza pudica poate fi afectată de putregaiul radical cauzat de stagnarea apei. În plus, iarna poate apărea îngălbenirea foliilor și uscarea întregii plante. Această specie, de fapt, este foarte pretențioasă la frig și îngheț. Sunt posibile și atacuri ale insectelor parazite. 

Mimoza pudica este mai frecvent afectată de afide. Acestea din urmă sunt combatate cu insecticide specifice. Bolile fungice sunt prevenite prin evitarea stagnării apei. Daunele cauzate de frig și îngheț, în schimb, sunt evitate prin mutarea ghiveciului într-o zonă acoperită sau prin mulcirea substratului. Pentru aceasta operatie se pot folosi paie sau frunze uscate pentru a fi asezate la poalele plantei pana in primavara urmatoare. 

Atacurile insectelor parazite, în schimb, sunt evitate prin administrarea prealabilă a produselor pe bază de piretru. Singurul parazit care te poate deranja este păianjenul roșu care se poate dezvălui în cazul în care a existat o expunere exagerată la lumină și căldură. Se poate combate prin creșterea umidității, deplasarea individului și, în final, cu acaricide specifice.

Mimosa pudica

Mimosa pudica este o plantă unică de acest fel. Se distinge de celelalte prin comportamentul deosebit al frunzelor, acestea, de fapt, se contractă de îndată ce sunt atinse. Această particularitate a însemnat că multe nume comune au fost atribuite plantei. Printre ele: planta sensibila, planta umila, planta timida, planta adormita si nu ma atinge. Chiar și numele botanic derivă din comportamentul plantei. Botanic vorbind, de fapt, mimosa pudica este numită pur și simplu „sensibil”, un termen englezesc care înseamnă „sensibil”. În limba noastră sau în italiană, mimoza pudica se numește pur și simplu mimoză sensibilă sau sensibilă.

Tăierea

Mimoza pudica nu este o planta care are nevoie de taiere. În general, piesele uscate sau deteriorate sunt îndepărtate. Intervențiile trebuie efectuate după înflorire. Florile de mimoza pudica se dezvolta aproximativ din iulie pana in septembrie. Prin urmare, tăierea se poate face în octombrie. In aceasta perioada se pot tunde si lastarii apicali pentru a favoriza emisia de ramuri laterale si bazale.

Replantarea

Nu există un moment anume pentru replantarea mimosei. În general, se întâmplă atunci când rădăcinile nu mai pot rămâne în recipient. La exemplarele care cresc rapid, replantarea se poate face si imediat dupa cumpararea plantei. Toate replantările ulterioare trebuie să țină întotdeauna cont de creșterea rădăcinilor. Noul recipient ar trebui să fie doar puțin mai mare decât cel anterior. Substratul pentru replantare trebuie să fie compus din turbă, perlit și o cantitate bună de pământ universal.

Clasificare botanica

Mimosa pudica este o plantă erbacee și arbustive veșnic verde și de foioase. Obiceiul și ciclul vegetativ al plantei depind de zona în care este cultivată și de climă. Mimosa pudica, de fapt, prosperă în climatele calde și temperate. În aceste condiții se comportă ca o plantă perenă și veșnic verde, în zonele mai reci, ca o specie de foioase, adică cu frunze de foioase. Zonele de origine ale mimosei pudica sunt Brazilia și Oceania. Planta aparține familiei Fabaceae, adică leguminoase.

Curiozitate

Pentru unii botanici, mimosa pudica ar fi adevarata planta mimoza, cea care ar trebui facuta cadou de Ziua Femeii. Cu această ocazie se folosește însă mimoza cu flori galbene, care conform experților nu ar fi adevărata Mimoză.

Varietate

În natură există mai multe soiuri de mimoze. Acestea aparțin genului Acacia și sunt în principal native din Tasmania. Printre cele mai cunoscute sunt acacia baileyana, acacia dealbata, acacia retinoides, acacia cultriformis si acacia howittii Clair de lune. Primele două au frunze compuse, în timp ce celelalte trei au frunze întregi.

Semnificatie

Mimosa pudica întruchipează toate semnificațiile celorlalte soiuri de mimoză. Această plantă, de fapt, indică trecerea de la întuneric la lumină, sau de la moarte la viață. În special, mimoza pudica indică modestie și timiditate. Acest sens depinde de comportamentul particular al plantei. După cum sa menționat deja, frunzele, dacă sunt atinse, se micșorează și se pliază una peste alta, pețiolul este coborât și mișcarea este rapid transferată la toate frunzele aceleiași ramuri.

Mimosa pudica in traditia orientala

În Orient, mimosa pudica se numește Lajia. Planta este apreciată pentru sensibilitatea sa și frumusețea florilor. Conform tradiției ayurvedice, sensibilitatea plantei poate fi transferată ființei umane făcându-l mai înțelept și mai calm. Potrivit acestei „științe”, cei care ating planta își pot dezvolta o mai mare sensibilitate tactilă și își pot rafina percepțiile la simpla atingere a lucrurilor. Datorita caracteristicilor sale, mimosa pudica se numara si printre plantele care duc la fericire.

Proprietate

Mimosa pudica conține calciu, mimozină și unele substanțe asemănătoare adrenalinei. Potrivit culturii orientale, aceste substanțe sunt cele care sporesc abilitățile tactile și senzoriale ale ființelor umane. În medicina ayurvedică, proprietățile afrodisiace sunt atribuite și rădăcinii de mimoza pudica. Rădăcina are un gust dulceag. Tot conform orientalilor, consumul lui ajută la atingerea armoniei interioare și la restabilirea echilibrului emoțional. Cu toate acestea, nu este recomandat să consumați părți de plante fără sfatul unui medic de specialitate. Multe utilizări datează de fapt din tradiții antice și nu întotdeauna practicabile.

Mișcarea mimozei pudice

Această plantă nu este cultivată în general pentru frumusețea ei, ci mai ales pentru curiozitatea pe care o stârnește în cei care o observă. Se comportă ca o persoană timidă și înfricoșată. Dacă o atingi sau chiar dacă te apropii de ea, frunzele se îndoaie și atârnă ca și cum ar fi moarte. Planta capătă apoi aspectul unei ramuri ofilite și apoi își revine și revine la normal. S-a observat însă că această mișcare are loc mai rapid atunci când temperatura este în jur de 25 ° C în timpul zilei. Acest lucru sugerează că este un mecanism de apărare împotriva animalelor erbivore care de obicei hoinăresc în căutarea hranei în timpul după-amiezii. O altă ipoteză, însă, leagă mișcarea de dorința de a arunca insecte fitofage fără aripi. Cu toate acestea, haideți să explorăm această mișcare din punct de vedere științific. La fel ca o serie de alte plante (unele oxalis sau desmodium gyrans) în diferite circumstanțe are loc o mișcare numită „tigmonastia”.

Frunzele mici au particularitatea de a se plia asupra lor la cel mai mic șoc imediat (vânt, ploaie, atingere). Se datorează micilor umflături la baza lor. Sunt compuse din celule motorii specializate și sunt umplute cu apă. La cea mai mică atingere, această apă se deplasează către țesuturile învecinate. Reacția din pliante începe într-o secundă de la contact și are loc în două etape în funcție de intensitatea contactului. La început, pliantele atinse se pliază și dispar din vedere, în total, în aproximativ 3-4 secunde. O atingere mai puternică induce, de asemenea, plierea frunzelor învecinate. Dacă atingerea este foarte puternică, evenimentul se transmite tuturor frunzelor de pe acea parte a plantei. Apoi și cele de pe cealaltă parte sunt pliate. În cele din urmă s-a ajuns la concluzia că există două transmisii distincte: primul se propagă cu o viteză de 2 metri pe minut. În a doua perioadă, plierea ajunge și la toate celelalte frunze, dar cu o viteză de 4 ori mai mică. Linia de transmisie trece in ordine prin frunze, frunze si apoi intreaga planta. Totuși, această mișcare nu apare doar ca urmare a unei mișcări, ci și de exemplu în perioadele de uscăciune îndelungată sau din cauza întunericului.

Rusticitate

Este o plantă absolut non-rustică iar în Romania poate fi cultivată și întreținută câțiva ani doar dacă este cultivată într-un apartament, mai ales în lunile de iarnă. Din octombrie până în aprilie este bine să-l ții în casă cu temperaturi care să nu coboare niciodată sub 15 ° grade. Sub această limită, de fapt, planta ar putea fi grav deteriorată. Primul semn de suferință se evidențiază în frunzele care tind să se îngălbenească. Începând cu luna mai, însă, putem începe să-l ținem afară, mai ales dacă locuim în regiunile centru-sudice ale peninsulei. Cu toate acestea, poate fi considerată în siguranță și o plantă anuală, lăsând-o să moară toamna și apoi resemănând-o odată cu sosirea verii.

Fertilizare

Pentru ca planta să crească viguros și să înflorească bine, este important să se administreze, în perioada vegetativă, un îngrășământ pentru plante cu flori la fiecare zece până la cincisprezece zile, eventual cu un conținut ridicat de fosfor și potasiu și cu puțin azot. Acest lucru se datorează faptului că, fiind mimoza o fabacea, are nevoie de obicei de foarte puțin azot, deoarece este deja capabilă să fixeze aerul prezent în sol.

Îngrășămintele excelente sunt cele pentru roșii. În orice caz, putem alege oricând dacă să administrăm un produs lichid sau să ne bazăm pe un granular cu eliberare lentă care de obicei își îndeplinește funcția timp de aproximativ trei luni.