Hibiscus - ingrijire si plantare a celebrei plante pentru ceai

Generalități despre hibiscus

Arbust cu frunze de foioase, originar din Asia, foarte des intalnit in cultivare ca planta ornamentala, in gradini si ca mobilier urban. Are o postură erectă, bine ramificată, și atinge 2-3 metri înălțime; coaja este cenușie, netedă, tinde să devină șifonată și profund marcată cu trecerea anilor. Frunzișul este de formă ovală, are trei lobi de forme variate, mai mult sau mai puțin evidenti în funcție de exemplar; de culoare verde mediu, frunzele sunt zimțate. Din primăvara târzie și până în toamnele reci produce, la vârful tulpinilor, flori mari solitare, în formă de clopot, de diverse culori, în nuanțe de roz, alb și violet, cu gâtul de culoare contrastantă; exista numeroase soiuri de hibiscus, cu flori de cele mai variate culori, dar si cu flori duble. Aceste plante au o dezvoltare destul de viguroasă, de aceea este indicat sa le tundeti dupa inflorire, inainte de sosirea iernii, si de asemenea sa interveniti la sfarsitul iernii, indepartand ramurile deteriorate sau excesiv dezordonate; taierea la sfarsitul iernii are si avantajul de a favoriza dezvoltarea de noi ramuri, care vor purta florile. Florile sunt urmate de fructe, capsule mari semi-lemnoase, de forma ovala, care contin semintele.

Este o plantă foarte populară în scop ornamental, atât în exterior, cât și în interior. Vorbim despre hibiscus, o specie erbacee care are flori foarte vizibile si foarte decorative. În paragrafele următoare, o fișă de cultură interesantă dedicată caracteristicilor și îngrijirii hibiscusului. Nume botanic hibiscus este o plantă erbacee cu formă și obicei de arbust. Această specie aparține familiei Malvaceae și este originară din Asia. Este răspândită practic în toată lumea, chiar și în Tahiti, dovadă fiind picturile celebrului pictor Gauguin. Planta are frunze de foioase, ceea ce înseamnă că își pierde frunzele în timpul toamnei. În zonele reci se cultivă în interior, în timp ce în regiunile cu climă blândă se cultivă în aer liber, atât în grădină, cât și pe terase și balcoane. Unele soiuri, cum ar fi hibiscus rosainsensis, sunt perene, adică veșnic verzi.

Expunere

Hibiscusul este o planta care iubeste foarte mult lumina si caldura, prefera pozitiile foarte luminoase, expuse direct la razele soarelui si adora verile foarte calduroase si lungi. Poate supraviețui chiar și în condiții nefavorabile, deși umbra excesivă provoacă puține înfloriri, precum și o vară foarte răcoroasă. Unele specii de hibiscus nu se tem de frig si pot tolera ingheturi intense chiar si perioade lungi fara probleme, desi se poate intampla ca unele dintre ramuri sa se usuce din cauza frigului.

Udarea

Udati plantele tinere recent plantate, pentru a favoriza dezvoltarea sistemului radicular; aceste plante sunt foarte rustice și ușor de cultivat: pot rezista perioade lungi de secetă, și chiar perioade scurte cu prezența apei stagnante pe rădăcini. Pentru o inflorire buna udam cand solul ramane uscat prea mult timp, asigurand ingrasamant pentru plante cu flori, la fiecare 15-20 de zile, amestecat cu apa de irigat.

Frunze și flori

Planta are frunze mari, verzi, ovale, cu margini dintate. Florile, foarte mari si spectaculoase, au forma de pâlnie din care ies pistilele si staminele, adica organele masculine. Aceste inflorescențe au o culoare care variază de la roșu, la galben, la roz și portocaliu. Petalele florii de hibiscus pot fi simple sau duble, depinde de soi. Înflorirea are loc în timpul sezonului de vară.

Sol si inmultire

Se mulțumesc cu orice teren, chiar sărac și pietros; preferă solurile proaspete, în medie bogate în humus, cu drenaj bun. Poate fi cultivat în ghivece, așezându-l într-un recipient mare; trebuie replantat la fiecare 2-4 ani. Hibiscusului îi plac solurile bogate în humus, umede, permeabile și bine drenate. Planta poate fi cultivată cu ușurință în ghivece mari. Înlocuirea containerului sau replantarea trebuie să aibă loc la fiecare unul sau doi ani în primăvară. Oala trebuie să fie puțin mai mare decât cea anterioară. Este recomandabil să nu depășească treizeci de centimetri în diametru. Pamantul de replantat trebuie sa fie acelasi cu cel folosit la prima plantare.

Înmulțire

Apare în general prin sămânță, primăvara, hibiscusul tinde ușor să se autosămânțeze; primăvara se practică și butași, luându-i din ramurile care nu au adus flori; tăierea este necesară dacă doriți să înmulțiți un soi cu înflorire specială, deoarece este dificil să obțineți plante identice cu planta mamă din semințe. Hibiscusul se înmulțește prin însămânțare și prin tăiere. Planta este chiar capabilă să se autoinseminare. Îngroparea semințelor nu garantează însă o dezvoltare rapidă a plantei, motiv pentru care este mai bine să se recurgă la înmulțirea prin butași. Această natură semi-lemnoasă ar trebui să fie îngropată primăvara într-un amestec de nisip și turbă.

Paraziți și boli

Lăstarii noi sunt foarte des atacați de afide, care duc și la dezvoltarea de ciuperci; în timpul verii, frunzișul poate fi vădit afectat de acarieni, care se așează pe partea inferioară a frunzelor.

Temperatura și expunerea

Plantei îi plac expunerile luminoase, dar nu în soare direct. De asemenea, trebuie să fie plasat departe de curenți. Nu este sigur că planta nu rezistă nici măcar înghețului și frigului, dar în acest caz asistăm la uscarea ramurilor. Hibuscusul este de fapt sensibil la temperaturi scăzute, motiv pentru care iarna trebuie cultivat în interior. Cu căldura și temperaturile blânde, însă, planta produce înfloriri splendide. O vară răcoroasă sau o iarnă rece nu provoacă moartea hibiscusului, doar oprește înflorirea. Pe timpul verii trebuie să-ți amintești și să-l protejezi de razele soarelui în orele cele mai fierbinți.

Irigare și îngrășământ

Plantele tinere trebuie udate abundent pentru a favoriza dezvoltarea rădăcinilor. Hibiscusul suportă, de asemenea, perioade scurte de secetă și tot atâtea perioade scurte de stagnare a apei. Udarea trebuie să fie frecventă vara, având grijă să irigați planta doar atunci când solul pare uscat. Pe fundul vasului este mai bine să puneți un strat de pietriș pentru a facilita drenajul. Pe vreme caldă sunt utile și nebulizările foliare. Ingrasamantul ideal pentru hibiscus poate fi organic si pe baza de frunze si gunoi de grajd pentru a fi plantat la poalele plantei, sau chimic si specific plantelor cu flori. Pentru a asigura o bună înflorire, îngrășământul pentru plante cu flori trebuie distribuit la fiecare cincisprezece sau douăzeci de zile împreună cu apa de irigare. Distribuția de îngrășământ pentru plante cu flori trebuie făcută o dată pe lună.

Tăieri și boli

Hibiscusul nu necesită tăiere excesivă. Este suficient să îndepărtați doar florile ofilite și părțile uscate sau deteriorate. Frunzele, pe de altă parte, ar trebui pur și simplu curățate folosind o cârpă umedă. Primăvara, pentru întărirea ramurilor, poate fi utilă efectuarea unei tăieturi ușoare. Hibiscusul este o specie rezistentă la boli. Adversitățile care o pot afecta sunt stagnarea apei, căderea florilor, care nu durează mai mult de două zile, afidele, care atacă lăstarii și provoacă, de asemenea, fumuri, și acarienii care infestează pagina superioară a frunzelor.

Cultivarea hibiscusului: Proprietăți și simboluri

Anticii atribuiau proprietăți medicinale rădăcinilor de hibiscus. Era recomandat să le gătiți în vin și să le luați pentru a lupta împotriva bolilor aparatului respirator. Se pare că rădăcinile, pentru cei din vechime, aveau și proprietatea de a vindeca sciatica și alte afecțiuni. Datorită frumuseții florilor și a duratei lor scurte, hibiscusul este considerat simbolul frumuseții trecătoare. În limbajul florilor, a oferi flori de hibiscus înseamnă a aprecia și a sublinia frumusețea femeii pe care o iubești.

Despre ceaiul de hibiscus

Infuzia de hibiscus se consumă în principal în lunile de vară, deoarece este considerată o băutură răcoritoare și potolitoare. Proprietăți antioxidante, antiinflamatorii, antipiretice, analgezice, antibacteriene sunt atribuite și florilor de hibiscus, dar studiile disponibile asupra hibiscusului vizează în principal acțiunea acestora asupra hipertensiunii și hiperlipidemiei. În special, pare a fi eficient în tratamentul hipertensiunii ușoare și moderate, deoarece ar fi capabil să reducă presiunea sistolică (SBP) și diastolică (DBP).

În ceea ce privește acțiunea asupra profilului lipidic, consumul de hibiscus pare să fie capabil să reducă oxidarea lipoproteinelor LDL, precum și să reducă nivelurile de colesterol LDL și trigliceride în timp ce colesterolul HDL nu este în general afectat. Rezultatele efectelor asupra tensiunii arteriale și asupra profilului lipidic sunt promițătoare pentru o posibilă utilizare a hibiscusului în prevenirea bolilor cardiovasculare, dar cercetările efectuate până acum subliniază necesitatea unor studii și perspective suplimentare. În plus, se pare că nu are efecte secundare semnificative, rezultând un remediu foarte bine tolerat, chiar dacă pare să aibă interacțiune cu unele medicamente (cum ar fi paracetamolul).

Cum se prepară ceaiul de hibiscus

Pentru 1 litru de ceai

15 grame de flori de hibiscus uscate
1 litru de apă
Gheaţă
Sirop pentru îndulcire (după gust) – pentru aceasta veți avea nevoie de 250 ml de apă și 200 de grame de zahăr
Puteți adăuga, de exemplu, scorțișoară, mentă, lime.

Amintiți-vă: hibiscusul nu conține teină! Dacă doriți să îl includeți în preparat, va trebui să adăugați un ceai după gust.

Metodă

Pune hibiscusul și apa într-un ulcior. Odată ce ai ingredientele potrivite, prepararea ceaiului proaspăt de hibiscus este ușor, durează doar puțin timp. Începeți prin a pune florile într-un ulcior și turnați apă. Se amestecă ușor.
Dacă folosești scorțișoară, lime, mentă sau vrei să teină, adaugă elementele acum.
Se lasa la frigider peste noapte. Va trebui să înmuiați ceaiul timp cel puțin 8-12 ore. Acoperiți cu folie pentru a proteja prepararea.
Se filtrează și se serveste cu gheață. Cand ceaiul a ajuns la culoarea potrivita si este bine aromat, scoate-l din frigider. Umpleți pahare cu gheață și turnați infuzia printr-o strecurătoare pentru a îndepărta florile și celelalte ingrediente pe care le-ați adăugat.
Băutura ta este gata!

Beneficiile ceaiului de hibiscus

Sub formă de ceai sau ceai de plante, hibiscusul are proprietăți interesante.

Previne pietrele la rinichi

Se crede că ceaiul de plante hibiscus ajută la reducerea manifestărilor substanțelor care provoacă pietre la rinichi.

BENEFICIAȚI DE ACȚIUNILE ANTIOXIDANTE

Ca și ceaiul cu care poate fi amestecat, hibiscusul este o sursă de antioxidanți. Acestea ar acţiona împotriva bolilor cardiovasculare, a unor cancere şi a bolii Alzheimer.