Incepand din anul 2010 in Europa a inceput cresterea interesului consumatorilor pentru produsele ecologice. Principalul producator de peste ecologic din europa este Irlanda, reprezentand 44% din totalul productiei ecologice raportat la cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Urmeaza Italia cu 17%, Regatul Unit cu 7% si Franta cu 6%.
Principalele specii cultivate in mod ecologic sunt: scoicile comestibile, somonul, crapul, pastravul si bibanul.
Romania se bucura de acvacultura ecologica la nivel de ferme individuale, dar incepand cu an ul 2010, cu sprijinul Fondului European pentru Pescuit, procesul s-a concentrat pe crapul comun.
Tehnologia principala de crestere a crapuului in Romania este gestionata prin tehnologii extensive si semi-intensive. Tehnologia extensiva se bazeaza pe productivitatea naturala a iazului cu o foarte mica interventie de fraje suplimentare. De asemenea, tehnologia semi-intensiva, se bazeaza pe o furajare mai intensiva si cu luarea masurilor de ameliorare a apei.
Romania se afla pe locul doi in Europa privind cantitatea de crap obtinuta in mod ecologic. Pe primul loc aflandu-se Ungaria cu 3000 de tone, Romania cu 2700 de tone si mai apoi Lituania cu 1200 Tone. Cresterea crapului in sistem ecologic implica un pret mai mare de productie, un cost majorat in general cu aproximativ 30%.
Dezavantajele cresterii crapului in sistem ecologic
1. In piscicultura ecologica se foloseste o cantitate de puuiet suplimentara, datorita ratei mai reduse de supravietuire in primul an de crestere. Deseori se foloseste chiar o cantitate dubla de puiet.
2. Furajarea se face cu produse obtinute tot in mod ecologic. In cazul in care se folosesc furaje modificate genetic, sau asupra carora s-a intervenit cu pesticide si ingrasaminte, atunci nu putem discuta despre o productie de peste 100% ecologica.
3. Nu se poate interveni pentru ameliorarea fizico-chimica a apei. De exemplu, in perioada de crestere a crapului, nu este indicat a se folosi sulfatul de cupru pentru a combate inflorirea algala.
4. Furajul consta in principal din cereale, iar rata de crestere este mica. In pisicultura semi-intensiva si intensiva se folosesc cereale extrudate, insa acestea nu sunt garantate a fi ecologice, astfel, pentru o piscicultura ecologica se vor folosi cereale 100% ecologice. Rata de conversie a cerealelor este mica, deseori pentru a obtine 1kg de carne de peste, este nevoie de aproximativ 5kg de cereale.
5. Iazul trebuie secat, tratat cu var, si abia apoi bagat in circuit. Este impropriu sa facem piscicultura ecologica intr-un iaz eutrofizat care are un strat gros de mal coloidal si deseori apar boli. Pentru a putea discuta de piscicultura ecologica, se lasa iazul pe uscat cel putin o iarna si o primavara, se trateaza fundul cu var nestins sau chiar cloros, si abia ulterior se umple si se asteapta 3 saptamani pana se populeaza cu peste.
6. In cazul in care exista o epidemie sau o boala virala, nu se pot folosi antibiotice in hrana pentru a trata pestii.
Datele oferite de la piscicultori arata ca agricultura ecologica a crapului nu este viabila fara subventii..