Potrivit unui studiu al Universității din Washington, aceste insecte sunt atrase de unele nuanțe în timp ce le urasc pe altele.
Odată cu venirea verii, problema țânțarilor revine. Aceste insecte torturează unii oameni în timp ce îi ignoră pe alții. Se pare că țânțarii sunt atrași de anumite culori. Un studiu al niversității din Washington a monitorizat comportamentul țânțarilor. Sondajul a implicat peste 12.000 de exemplare ale speciei Aedes aegypti pe traiectorii cu monitorizare 3D. Experimentul a fost realizat în niște tuneluri pe care cercetătorii au putut să le controleze prin modificarea condițiilor de mediu.
Tantarii sunt atrasi de anumite culori
Conform celor mai recente cercetări, în absența dioxidului de carbon, țânțarii nu prezintă nicio reacție la culori. În timp ce, de îndată ce savanții au adăugat dioxid de carbon, au observat schimbarea comportamentului țânțarilor în raport cu culorile. Insectele au arătat un interes pentru negru, albastru, roșu și portocaliu. În schimb, au continuat să fie complet indiferenți față de albastru, violet și verde.
Importanța dioxidului de carbon
Se pare că dioxidul de carbon trezește la țânțari percepția vizuală de a trebui să caute gazda pe care să o înțepe. Cercetătorul Jeffrey Riffell a spus: „Există trei indicii principale care atrag țânțarii – respirația, transpirația și temperatura pielii. Am descoperit că există un al patrulea element, culoarea roșie, care este folosit de animale pentru a naviga în spațiu. Purtarea de haine care sunt de culoare verde, violet, alb și albastru ar putea preveni mușcăturile.”
În ceea ce privește culorile care, în prezența dioxidului de carbon, au atras țânțarii, este ușor de observat asocierea cu culoarea cărnii umane. De aceea, aplicând aceste rezultate pe haine, putem deduce că purtarea de haine negre, roșii sau portocalii ne poate face mai atractivi pentru țânțari, în timp ce hainele în culori reci, cum ar fi verde, albastru și violet, ne pot face mai puțin vizibili.
De la parfum la picat
Cu privire la efectul decisiv al dioxidului de carbon, profesorul Riffell a explicat că capacitatea de a mirosi CO2 este esențială pentru supraviețuirea țânțarilor, deoarece este capabil să-i ghideze la distanță către gazde pentru a se hrăni. „Parcă mergând pe trotuar simțim miros de prajitură și scorțișoară” , a adăugat el, „probabil ar fi un semn că în apropiere este o patiserie, așa că am putea începe să căutăm în jur”. În același mod, judecând după rezultatele experimentului, percepția dioxidului de carbon la țânțari activează căutarea vizuală a gazdei pentru a înțepa, o căutare care, după cum am văzut, indică spre culori care amintesc de pigmentarea pielii umane.