Loropetalum este un arbust veșnic verde de mărime medie, originar din Asia, Loropetalum are un port mărit, cu tulpina dens ramificată, și ramuri cu dezvoltare preponderent orizontală; peste cativa ani pot ajunge la 2-3 metri inaltime. Frunzișul este de dimensiuni mici, de formă ovală, de culoare verde închis. La sfârșitul primăverii produc flori mici cu petale liniare, albe, asemănătoare cu florile de hamamelis. Pe piață există și soiuri pitice, care pot fi folosite ca plante de acoperire a solului. În general, nu au nevoie de tăiere, deși după înflorire poate fi necesară reducerea ramurilor care ies din copac.
Loropetalum chinense este un arbust foarte interesant, mai ales când avem în vedere cantitatea de soiuri diferite disponibile pe piață. Specia, de fapt, este în general neatrăgătoare, având în vedere frunzele sale de culoare verde mediu cu flori albe. Datorită cercetărilor, însă, astăzi putem cumpăra exemplare foarte decorative pentru contrastul cromatic creat între frunziș (în nuanțe interesante de roz, roșu și violet) și petale. Chiar și contrastul dintre cele două texturi nu poate decât să adauge o notă ornamentală spațiului nostru verde, fie că este vorba de o grădină, un balcon sau o terasă.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că atât emisia frunzelor, cât și înflorirea în această plantă au loc destul de devreme: acest lucru o face de două ori prețioasă, deoarece dă culoare și viață într-un moment în care celelalte plante sunt încă aproape goale.
Expunere
Plantati-le intr-un loc luminos dar insorit doar in cele mai racoroase ore ale zilei; nu se tem de frig, putand rezista fara probleme chiar si la temperaturi foarte dure. Dacă sunt așezate într-un loc excesiv de umbrit, au o dezvoltare armonioasă, dar tind să producă puține flori.
Detalii generale Loropetalum
Loropetalum chinenseeste un arbust veșnic verde aparținând familiei Hamamelidaceae. Este de fapt o rudă apropiată a hamamelisului și acest lucru este evident când sunt observate florile.
Genul include 4-5 specii din China, Coreea și Japonia. În mare parte, au tendința de a se extinde rapid în detrimentul creșterii în sus. In acest fel, plantele sunt foarte potrivite pentru primul etaj al bordurilor sau pentru realizarea gardurilor vii.
În general, putem spune că un exemplar adult va avea aproximativ o jumătate de metru înălțime pe 80 cm lățime. Frunzele au formă ovală: culoarea poate varia de la verde strălucitor la roșu purpuriu. In general sunt persistente, chiar daca ingheturile consistente si de durata (sub -10°C) le pot determina caderea. Totuși, acest lucru nu ar trebui să ne sperie, deoarece planta se va îmbrăca rapid de îndată ce clima va reveni puțin mai blândă. Lăstarii noi sunt foarte decorativi deoarece culoarea lor este adesea în contrast puternic cu cea a ramurilor din anii precedenți.
| Familia și genul | |
| Culoarea frunzelor | Verde, rosu, maro |
| Culoarea florilor | Alb, roz, rosu |
| Frunziş | Semi-persistent |
| Înălţime | 1 până la 5 m |
| Lungime | Până la 3 m |
| întreținere | Ușoară |
| Necesarul de apă | In medie |
| Creştere | Încet |
| Rusticitate | Până la -10 ° C (dar există soiuri mai delicate) |
| Expunere | Pe jumătate la umbră |
| Utilizare | Exemplar izolat in gradina, ghiveci |
| Sol | Acid, de frunze, niciodată calcaros |
| Ph-ul solului | Acid sau neutru |
| Umiditatea solului | Întotdeauna umed, dar bine drenat |
| Propagare | Tăiere |
Udare
In general, arbuștii care au fost plantați de câțiva ani au tolerat fără probleme seceta; este totuși indicat să udați arbuștii tineri în perioadele cele mai călduroase ale anului, dar numai dacă solul este excesiv de uscat. Toamna și primăvara este indicat să adăugați în sol în conținutul plantei îngrășământ organic bine maturat. De asemenea, este indicat să acoperiți solul de la poalele loropetalumului cu material de mulcire, pentru a păstra piciorul plantei suficient de rece.
Loropetalum îi place un substrat care este întotdeauna proaspăt și ușor umed. Prin urmare, este important să vă dedicați udarii în mod regulat și să nu lăsați niciodată să se usuce complet zona în care este introdus. Pentru reducerea interventiilor putem evalua includerea unui sistem automat de irigare prin picurare. Un ajutor suplimentar poate veni de la un strat gros de mulci plasat la baza plantei. Va ajuta la menținerea rădăcinilor proaspete și va preveni evaporarea excesivă.
Plantele in ghiveci trebuie monitorizate si urmarite si mai atent, mai ales primavara si vara, intrucat radiatiile puternice provocate de pardoseala maresc foarte mult uscarea substratului. Cu toate acestea, este la fel de important să se evite irigarea excesivă, deoarece aceasta ar putea provoca apariția putregaiului rădăcinilor, care este greu de remediat.
Plantarea Loropetalum
Cele mai bune perioade sunt, fără îndoială, primăvara și toamna. Ca și în cazul tuturor arbuștilor, această ultimă opțiune este întotdeauna de preferat, mai ales dacă locuim în zone care nu sunt excesiv de friguroase. În timpul iernii, planta noastră va avea suficient timp pentru a crea un sistem de rădăcină bun la fața locului și ne va putea oferi satisfacții bune încă din martie.
Procedăm întotdeauna când solul este foarte afânat și uscat, evitând astfel zilele care urmează ploilor lungi sau înghețurilor.
Facem o gaură de două ori mai largă și mai adâncă decât pâinea de pământ și punem pe fund un strat gros de scurgere și apoi o doză de îngrășământ măcinat pentru plante acidofile. Acoperim si compactam bine. Pentru distanța dintre diversele exemplare, să ne reglăm informându-ne imediat asupra lățimii pe care o pot avea ca adulți. Să ne amintim că loropetalum chinense crește mai mult în lățime decât în înălțime!
Sol preferat de Loropetalum
Preferă solurile ușor acide, bogate în humus și foarte bine drenate. La plantarea acestor arbuști, este indicat să se evite îngroparea excesivă a gulerului plantei, care trebuie așezat la nivelul solului, pentru a evita stagnarea apei.
Loropetalum chinense este un arbust care necesită sol acid. Creste asadar foarte bine in zonele alpine sau unde substratul nu este absolut calcaros, argilos sau compact. Cu toate acestea, este capabil să reziste solurilor cu un pH neutru fără a fi prea afectat nici de creștere, nici de culoarea frunzelor.
Daca solul din gradina noastra nu se dovedeste a fi potrivit, ne putem angaja extragandu-l si inlocuindu-l complet cu material achizitionat si irigandu-l doar cu apa de ploaie.
O soluție și mai bună este introducerea unui ghiveci mare în pământ, astfel încât noul substrat să fie complet separat de cel din jur și, prin urmare, să nu fie contaminat cu calciu.
Pentru ca planta să trăiască bine este important ca întotdeauna să existe un drenaj excelent. Prin urmare, este bine să creați un strat de bază gros cu pietriș, piatră ponce sau puzolană în momentul implantării.
Inmultire Loropetalum
Apare prin sămânță, primăvara, sau prin butași, la sfârșitul verii.
Paraziți și boli de Loropetalum
În general, nu sunt afectați de paraziți sau boli. În caz de udare excesivă sau de stagnare a apei, acestia sunt supuse putregaiului rădăcinilor.
Sunt arbuști destul de sănătoși și sunt rar atacați de insecte sau criptogame.
Se poate întâmpla ca cloroza foliară să apară din cauza unui pH necorespunzător al solului. In acest caz intervenim prin administrarea de fier chelat si, toamna, inlocuind pe cat posibil solul. Putregaiul rădăcinilor, pe de altă parte, este cauzat de un drenaj slab și de irigații prea abundente și/sau frecvente.
Formarea arbustului Loropetalum
În funcție de soi, înălțimea poate varia de la 1 la 5 metri. Poziția este stufoasă și, după cum am spus, tinde să se lărgească mai degrabă decât să crească în înălțime. Pe piață se găsesc însă soiuri pitice sau chiar mai compacte. Acest arbust isi gaseste numeroase intrebuintari: ca exemplar izolat, in interiorul gardurilor vii mixte, in borduri (mai ales soiuri compacte).
În ultimii ani, a devenit foarte la modă în grădinile mici ale orașului datorită persistenței și culorilor frumoase ale frunzelor sale. Poate fi cultivat cu ușurință în ghivece (prin adaptarea dimensiunii sale la dimensiunea finală pe care o va atinge planta). Este, de asemenea, unul dintre arbuștii preferați pentru a fi transformat într-un frumos bonsai.
Istoria Loropetalum
Loropetalum a fost introdus de curând în Europa și a devenit rapid o plantă foarte populară atât în mediul urban, cât și în grădinile mai informale datorită creșterii sale lente și, în consecință, întreținerii reduse pe care o presupune. Originile sale pot fi găsite în China și în special în zona Himalaya.
Fertilizarea la Loropetalum
Ar trebui să se facă toamna folosind un îngrășământ acidofil în doze foarte ușoare. Atât formulările lichide, cât și cele granulare sunt bune, deși acestea din urmă sunt mult mai practice.
Protectie la frig
Un mulci gros (sau căptușirea recipientelor cu material izolator) este recomandat (mai ales în nord) în primii ani după plantare.
Dacă locuim într-o zonă caracterizată de vânturi înghețate, putem recurge și la o acoperire cu cearșafuri speciale pentru a evita deshidratarea excesivă și căderea în consecință a frunzelor.
Tunderea Loropetalum
Tăierea nu este în general necesară, deoarece creșterea este destul de lentă și planta își asumă în mod autonom forma naturală elegantă. Intervenim doar pentru a elimina ramurile moarte sau deteriorate, primavara sau toamna.