Alegerea celei mai bune mărci de conserve de ton poate deveni rapid o bătaie de cap, mai ales cu atâtea opțiuni de pe piață. Mulți oameni evită acest produs popular, influențat de informații uneori înșelătoare care circulă pe rețelele de socializare de ani de zile. Cu toate acestea, aceste informații nu sunt întotdeauna exacte.
Tonul care ar trebui evitat este acela care prezintă riscuri mai mari din punct de vedere al contaminării cu mercur sau provine din surse nesustenabile. În general, este bine să eviți:
- Mărci fără certificare de sustenabilitate: Tonul care nu este pescuit responsabil poate proveni din zone unde nu se respectă practicile de mediu sau de protejare a stocurilor de pești. Certificările precum MSC (Marine Stewardship Council) sunt indicatori ai pescuitului sustenabil.
- Tonul provenit din regiuni mai puțin controlate: Tonul capturat în anumite zone, precum Atlanticul (coduri 47, 41, 31, 34) și Oceanul Indian (codurile 51 și 57), poate avea standarde mai scăzute de control. De preferat sunt tonurile din Pacificul de Nord sau alte regiuni unde siguranța alimentară este atent monitorizată.
- Tonul cu un conținut mai ridicat de mercur: Anumite specii de ton, cum ar fi tonul mare (de tip „bigeye”) sau tonul alb („albacore”), tind să acumuleze mai mult mercur decât tonul dungat („skipjack”). Mercurul poate afecta sănătatea, în special la femei însărcinate și copii, așa că aceste tipuri de ton ar trebui consumate în mod limitat sau evitate.
- Produse fără etichetă clară: Dacă informațiile despre proveniență și tipul tonului nu sunt clare pe etichetă, acest lucru poate indica o calitate mai scăzută și o lipsă de transparență din partea producătorului.
Nu toate conservele de ton sunt create la fel, iar mărcile variază în ceea ce privește practicile: unii aleg surse de ton din pescuitul responsabil, care sunt preocupați de mediu și sănătate. Mai multe agenții de siguranță alimentară au testat, de asemenea, numeroase mărci pentru a ghida consumatorii în alegerile lor.
Conserve de ton: un aliment sănătos?
Din aceste verificări a rezultat un „clasament” al mărcilor de conserve de ton, deși nu trebuie urmat la literă. Acest clasament poate fi, totuși, util în identificarea produselor de mai bună calitate. Contrar credinței populare, conserva de ton își păstrează calitățile nutritive și rămâne bogat în proteine, vitamine și minerale, datorită metodelor de conservare folosite. Prin urmare, este greșit să considerăm tonul proaspăt ca fiind sistematic superior.
Criteriile de alegere a tonului potrivit
Tonul conservat este practic și benefic în toate împrejurările, dar se recomandă limitarea consumului la trei ori pe săptămână, câte una de fiecare dată. Cu toate acestea, anumite mărci sau tipuri de ton ar trebui evitate.
Atenție la origine
Pentru o alegere informată, verificați originea tonului consultând inițialele și numerele de pe etichetă. De exemplu, produsele din Atlantic (numerele 47, 41, 31, 34) și din Oceanul Indian (51 și 57) pot fi mai puțin controlate.
Consumul de mercur și ton
Tonul conține proteine, fier și diverși nutrienți esențiali, dar problema mercurului rămâne. Acest metal nu este introdus prin procesul de conservare; este prezent în mod natural în anumiți pești. In general, tonul nu contine la fel de mult metilmercur ca alte specii, insa se recomanda ca indivizii sensibili, precum gravidele si varstnicii, sa evite consumul lui deoarece metilmercurul poate afecta dezvoltarea fetala.
În cele din urmă, conserva de ton, atunci când este ales corect, poate fi o sursă de nutriție convenabilă și echilibrată.